Hotelul Apollo, care așteaptă o nouă înălțare spre strălucire. Deocamdată, razele i-au căzut și are găuri în el.
Hotelul Decebal, curățat prin interior de orice frumusețe, năpîrlește și pe-afară.
În Cazinou, păianjenii ce-or mai zornăi mumii uscate de goange, că bani....
Statuile, fierul forjat și alte, multe, decorațiuni exterioare ale clădirilor, sînt ca leul din imagine: știrbe, rupte, adăpost pentru ființe cu intenții incerte. Sper că scriitorului care și-a scris amoarea gheboasă pe pereți să nu-i fi murit la intrare, cum ar merita.
Hotelul Traian pare a fi primul monument istoric semnificativ înscris în cursa renașterii. Cînd am trecut pe acolo se bocănea, de zor, la acoperiș, iar în interior să vădeau luciri de reflectoare. Sper să-l nu fie curățat, de tot, cum a fost vecinul Decebal.
Băile Imperiale.... fost-ai lele și te-ai dus! România e republică, așa că nu o interesează decadențele astea de sînge albastru. Doar istoria privește, cu ochi goi, și urlă, mut, către prezent.
